Hernia inghinală reprezintă exteriorizarea unui organ intraabdominal (intestin subțire sau gros, vezică urinară) printr-un orificiu muscular preexistent din partea inferioară a abdomenului, orificiu inghinal.

Prin acest orificiu mărit, organele intraabdominale se vor exterioriza, vor aluneca în regiunea inghinală, sub piele.

Factori care modifică rezistența peretelui abdominal, obezitate sau pierderea importantă în greutate, neoplazii, boli cronice consumptive.

Creșterea presiunii intraabdominale prin contracții intense și repetate ale musculaturii abdominale: efort fizic brusc și intens, constipația cronică, pacienți cu tuse cronică, bărbați cu adenom de prostată.

La debut hernia inghinală se prezintă ca o mică umflatură ce apare în regiunea inghinală, unilateral și nu în puține cazuri bilateral. Frecvent, pacientul identifică hernia cu ocazia unui duș. Umflatura poate să fie intermitentă, să apară doar în poziția ridicat și să dispară în poziția culcat, hernia se poate reduce prin apăsare ușoară și înseamnă că este reductibilă. Transformarea unei hernii reductibile (care se reduce prin palpare) în hernie ireductibilă (care nu mai intră la loc în abdomen) semnalizează instalarea unei complicații, încarcerarea.

Durerea locală poate fi intensă, cu caracter acut atunci când se produce ruptura orificiului muscular inghinal. Ulterior durerile pot fi ocazionale, cu caracter de jenă. Apariția durerilor intense, brusc instalate pe parcursul evoluției herniei semnalizează apariția complicațiilor, moment în care pacientul trebuie să se prezinte urgent la consult medical de specialitate.

Diagnosticul de hernie se stabilește printr-un simplu examen clinic efectuat de medic . Investigațiile suplimentare se adresează stabilirii cauzei și sunt necesare pentru pregatirea preoperatorie.

Evoluția va fi întotdeauna spre mărirea orificiului muscular și implicit a herniei, cu apariția complicațiilor, încarcerarea și strangularea (complicații grave ce amenința viața pacientului).

Cu cât hernia este mai mare cu atât intervenția chirurgicală va fi mai laborioasă și recuperarea mai îndelungată.

Singurul tratament care vindecă este cel chirurgical și are ca obiective reintroducerea în cavitatea abdominală a organelor herniate și refacerea peretelui muscular afectat. Aceste două obiective sunt atinse atât prin abord chirurgical clasic, cât și prin abord laparoscopic (miniinvaziv).

În prezent standardul în tratamentul chirurgical al herniei inghinale este considerat montarea unei plase (proteze) din material sintetic ce asigură acoperirea defectului muscular și întărirea peretelui muscular.

1. Consultul medical pentru stabilirea diagnosticului și efectuarea analizelor de laborator necesare pentru orice intervenție chirurgicală.Tehnica operatorie (clasică sau laparoscopică) va fi stabilită în funcție de particularitățile fiecarui pacient. Acesta va fi informat asupra variantelor de tratament, riscurilor aferente, precum și a tipurilor de anestezie care i se pot administra.

2. Pregatirea preoperatorie va include toaleta tegumentului și un regim alimentar cu 24 ore înaintea operației.

3. Internarea se va face în ziua operației. Pacientul va citi și va semna consimțământului informat, apoi i se va monta branula și i se va administra medicația preoperatorie, apoi va fi condus în sala de operație unde se va efectua intervenția chirurgicală propusă și agreată de comun acord cu medicul chirurg. După terminarea intervenției, pacientul va reveni în salon imediat (în cazul anesteziei rahidiene) sau după câteva ore petrecute în salonul de ATI (în cazul anesteziei generale).

4. Externarea se va face după 1-2 nopți de spitalizare postoperator, în funcție de rapiditatea cu care se recuperează pacientul. Acesta se va putea întoarce la activitatea uzuală în 3-4 zile, va putea șofa și se va întoarce la serviciu după 7 zile. Eforturile fizice intense și activitățile sportive sunt premise după 1 lună de la operație. Tratamentul chirurgical nu influențează evoluția unei sarcini ulterioare.