Hernia ombilicală reprezintă exteriorizarea unui organ intraabdominal (în mod frecvent țesut adipos, epiplon sau intestin subțire) printr-un orificiu muscular preexistent la nivelul ombilicului. Prin acest orificiu mărit organele intraabdominale se vor exterioriza, vor aluneca sub piele.

Factori care modifică rezistența peretelui abdominal, obezitatea sau pierderea importantă în greutate, neoplazii, boli cronice consumptive, sarcina etc.

Creșterea presiunii intraabdominale prin contracții intense și repetate ale musculaturii abdominale precum efort fizic brusc și intens , constipația cronică, pacienți cu tuse cronică.

La debut hernia ombilicală se prezintă ca o mică umflatură ce apare la nivelul ombilicului (buricului). În mod frecvent pacientul identifică hernia cu ocazia unui duș. Efortul fizic sau tusea pot duce la mărirea dimensiunilor acestei formațiuni care deformează relieful obișnuit al regiunii buricului.

Umflatura poate să fie intermitentă, să apară doar în poziția ridicat și să dispară în poziția culcat, hernia se poate reduce prin apăsare ușoară și înseamnă că este reductibilă.

Transformarea unei hernii reductibile (care se reduce, dispare prin palpare) în hernie ireductibilă (care nu mai intră la loc în abdomen) semnalizează instalarea unei complicații, încarcerarea.

În mod frecvent apariția herniei ombilicale și evoluția ei spre mărire în dimensiuni poate fi asimptomatică. Durerea locală poate fi intensă, cu caracter acut atunci când se produce ruptura orificiului muscular ombilical. Ulterior, durerile pot fi ocazionale, cu caracter de jenă. Apariția durerilor intense, brusc instalate pe parcursul evoluției herniei semnalizează instalarea complicațiilor și pacientul trebuie să se prezinte urgent la consult medical de specialitate.
Diagnosticul de hernie se stabilește printr-un simplu examen clinic efectuat de medic. Investigațiile suplimentare se adresează stabilirii cauzei și sunt necesare pentru pregatirea preoperatorie.

În lipsa tratamentului hernia ombilicală va evolua întotdeauna spre complicații:

Creșterea în dimensiuni poate fi până la mărimi impresionante. În sacul de hernie vor migra intestin subțire sau intestin gros, favorizând alte 2 complicații, ocluzia intestinală și necroza tegumentului de acoperire. Cu cât hernia este mai mare, cu atât intervenția chirurgicală va fi mai laborioasă și recuperarea mai îndelungată.

Încarcerarea reprezintă imposibilitatea reintroducerii în cavitatea peritoneală a organelor exteriorizate, datorită aderențelor formate între organe.

Strangularea este o complicație gravă a herniei ombilicale, implică o suferință vasculară a organelor herniate și este urmată de gangrena și perforația intestinului afectat. Această complicație este o urgență imediată, are o mortalitate și o morbiditate mare și necesită tratament chirurgical în urgență.

Singurul tratament care vindecă este cel chirurgical. Purtarea unor centuri special create nu fac decât să traumatizeze organele herniate, să întârzie și să complice tratamentul corect, cel chirurgical.

Tratamentul chirurgical care are ca obiective reintroducerea în cavitatea abdominală a organelor herniate și refacerea/întărirea peretelui muscular afectat. Aceste două obiective sunt atinse atât prin abord chirurgical clasic, cât și prin abord laparoscopic (miniinvaziv).

În prezent standardul în tratamentul chirurgical al herniei ombilicale este considerat montarea unei plase (proteze) din material sintetic ce asigură acoperirea defectului muscular și întărirea peretelui muscular. Închiderea simplă a orificiului ombilical prin sutură chirurgicală se aplică doar în cazul herniilor ombilicale mici (1-2 cm).

1. Consultul medical pentru stabilirea diagnosticului și efectuarea analizelor de laborator necesare pentru orice intervenție chirurgicală.Tehnica operatorie (clasică sau laparoscopică) va fi stabilită în funcție de particularitățile fiecarui pacient. Acesta va fi informat asupra variantelor de tratament, riscurilor aferente, precum și a tipurilor de anestezie care i se pot administra.

2. Pregatirea preoperatorie va include toaleta tegumentului și un regim alimentar cu 24 ore înaintea operației.

3. Internarea se va face în ziua operației. Pacientul va citi și va semna consimțământului informat, apoi i se va monta branula și i se va administra medicația preoperatorie, apoi va fi condus în sala de operație unde se va efectua intervenția chirurgicală propusă și agreată de comun acord cu medicul chirurg. După terminarea intervenției, pacientul va reveni în salon imediat (în cazul anesteziei rahidiene) sau după câteva ore petrecute în salonul de ATI (în cazul anesteziei generale).

4. Externarea se va face după 1-2 nopți de spitalizare postoperator, în funcție de rapiditatea cu care se recuperează pacientul. Acesta se va putea întoarce la activitatea uzuală în 3-4 zile, va putea șofa și se va întoarce la serviciu după 7 zile. Eforturile fizice intense și activitățile sportive sunt premise după 1 lună de la operație. Tratamentul chirurgical nu influențează evoluția unei sarcini ulterioare.